respect.

duminica seara a fost o zi incredibil de lunga.
de la 10 dimineata pana la 2jumate noaptea, s-au tot schimbat decorurile in spatele nostru, si noi am ramas cu aceleasi foi cu notite in mana, incercand si incercand si incercand sa facem totul bine.
n-are rost sa scriu exact toate discutiile pe care le-am purtat, si toate hainele pe care le-am probat ca sa nu dezamagim pe nimeni. sa nu ne dezamagim pe noi.

suntem de 2luni jumate bagati in olimpiadele comunicarii. si a fost una din cele mai provocatoare experiente prin care am trecut. ever.

sa incerci sa vorbesti in fata a 13 oameni experti in domeniul lor, cu o asa o hotarare, sa incerci sa ii convingi ca ce ai scris tu acolo in slide-show nu numai ca e bine, ci e o campanie in adv sens al cuvantului, sa le zici de word-of-mouth cu zambetul pe buze unor oameni care cel mai probabil au inventat conceptul (hehe), eh, asta numesc eu guts. asta numesc eu curaj. ne-bu-ni-e.

si de-asta mi-au placut olimpiadele comunicarii. ca m-au azvarlit din fata unui laptop, din spatele unui ecran si a unor cuvinte cu care pot sa misc muntii din loc, in care pot sa fiu un alt om in fiecare zi, in fata unor oameni mari. in fata unui public.

si pe langa toate astea, mi-au dat si un microfon.

iar lucrurile astea, m-au facut sa ma simt o castigatoare. si nu numai pe mine, ci pe toti.
am castigat….si-am cucerit noi teritorii.

seinfeld zicea ca cea mai mare fobie a oamenilor e sa vorbeasca in fata unui public. nimic mai adevarat.
dar, am trecut peste.

azi, am vazut niste echipe care-mai-de-care mai impunatoare. strategii, public tinta si sloganuri.
nu voi scrie ce echipa m-a impresionat, sau ce mi s-a parut deplasat sau alte subiectivitati de genu’ asta.
ci, vreau sa-i felicit pe toti, pentru ca stiu, din proprie experienta cum a fost saptamana trecuta. si imi imaginez cat s-a lucrat si cat s-au luat campaniile la migalit, in fiecare zi.

in fiecare zi.

tot cu ocazia asta vreau sa le multumesc celor 4 oameni cu care am petrecut un sfert dintr-un an, la discutii pe mess, la telefon, fata in fata, in gand, in Green Hours, in Blu’zz, si in caminele din SNSPA. cred ca n-am mai stat atat timp cu 4 oameni vreodata.

oameni de la care am invatat, cu care am ras, si cu care am construit o campanie de care parintii nostrii sunt mandrii, si speram noi, si juriului sa-i placa. am prezentat cum am putut mai bine, cu mici incurcaturi si mari goluri in stomac.
sunt mandra de tease pr. de fete, de dragos, de tot ce-am facut pana acum.
cat despre cristina, de la ABN-AMRO, numai cuvinte de lauda. ne-am simtit ocrotiti si foarte importanti in fiecare vizita facuta la sediul lor din piata presei libere.

pentru ca de 2 luni jumate am crescut cat altii in…7.

gata, ma duc sa dorm.

o sa-mi fie dor sa mai scriu pe blog. pe blogu’ asta.

sa mai primesc vreun mail de la balaci, sau sa le zic colegilor de grupa ca n-am fost la vreun curs ca am avut o conferinta. la…palatul parlamentului (si eventual sa’mi si dau ochii peste cap).

multim mai organizatorilor

cu tot respectul din campanie,
ne-om vedea la party, si god help us.

andra.